Nu stiu cum am ajuns in situatia asta si ma refer la clujeni, romani, europeni…la toata lumea (cu exceptia celor ce traiesc in jungla). Raspunsuri ar putea fi multe, unii vor spune ca nu putem vedea situatia in alb si negru, ca e mai complex de atat. Probabil ca nu am fost si nici nu voi fi singurul care imi voi mai pune aceasta intrebare. Care intrebare?

Cum este posibil? Cum a fost posibil sa se induca in mentalul colectiv  a miliarde de oameni faptul ca –  pentru a avea o casa trebuie sa muncesti o viata intreaga? In cazul unora se mai lasa rate si nepotilor. Cum poate ajunge o locuinta ca la finalul perioadei de creditare, suma platita pentru ea sa fie de 7-10 ori mai mare decat valoare ei reala in momentul cumpararii. Spun in momentul cumpararii pentru ca acest tip de bunuri se uzeaza in timp atat moral cat si fizic si isi pierd practic si valoare initiala.  Cum pentru atat de multi dintre noi –  a lua o casa devine telul suprem in viata si obiectul muncii noastre? Cei care au alte teluri trebuie  totusi sa plateasca oricum o suma buna de bani pentru niste chirii mizere in loc sa poata folosi acei bani pentru atingerea idealurilor. De ce trebuie sa ne trezim 30 de  ani din viata la 7:00 pentru a merge la  lucru, pentru a accepta toate mizeriile, pentru a ajunge acasa obositi si stresati, iar jumatate din banii castigati  in acea zi sa-i dam pe rate? Pentru ca asa face toata lumea? Trist  dar  inacceptabil pentru ca acesta este statutul unui sclav care nu se mai poate bucura de ce are pe masa, de casa pentru care trudeste, de cei dragi, de pasiuni…de multe.

In trecutul foarte recent, in Romania in care traim, familiile tinere si nu numai isi construiau sau cumparau o locuinta cu banii de la nunta sau cu ajutorul parintilor, iar ideea de a plati 30 de ani un munte de bani era de neconceput. Nu imi spuneti ca erau alte vremuri! In unele zone din tara asta inca se intampla! Vreti sa va iau de manuta sa va duc sa vedeti? Va iau si va duc.

Progresul societatii si al tehnologiei a facut posibil intotdeauna sa fie livrate  mai multe marfuri pe piata, la o calitate mai buna si la preturi mai scazute. Asta este valabil din  cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre. Uitati-va numai la IT & C: cat va costa un laptop/plasma/aparat foto cu 2-3 ani in urma si cat costa acuma? Preturile sunt chiar mai mici cu 50-60% . Uitati-va la zborul cu avionul: cat va costa sa zburati din Cluj in Londra, Paris, New York, Milano cu 3 ani in urma si cat va costa acum? Va pot da mii de exemple in continuare dar cred ca le cunoasteti foarte bine. De ce asa ceva nu se aplica in imobiliare si constructii? Hmmm…raspunsul e pe cat de simplu pe atat de tragic: din vina noastra! Vedeti voi, in piata a existat si va exista intotdeauna legea cererii si a ofertei care spune pretul este stabilit in functie de acesti doi factori: cu cat cererea e mai mare cu atat pretul este mai ridicat si fiindca de multe ori se lucreaza in viteza pentru a satisface cererea, este afectata calitatea. Uitati-va numai la petrol: atata timp cat a fost cerere nesfarsita a urcat la 145$/baril, iar acuma cand toata lumea face economii la carburant si restrange activitatile, pretul a scazut la 45$ si este in coborare. Adica, un produs care este pe terminate, nu are inlocuitor fiabil si pe baza caruia  economia mondiala se misca………pierde 2/3 din valoare in numai 5 luni  din cauza crizei (desi se estimase ca va ajunge la 200$/baril). „Desteptii” ne spun insa ca un alt produs (apartament/casa)  care are un teritoriu nelimitat pe care se poate extinde, care beneficiaza de tehnologii tot mai moderne si mai rapide de constructie si a carui cerere nu este nici pe departe asa de mare pe cat se crede, isi va relua trendul crescator sau nu va scadea prea mult ca si valoare. Dar daca va scadea si el cu 2/3?

Nu o sa mai vorbesc despre cererea solvabila ca sa nu va plictisesc: sunt multi care vor dar putini care isi permit (cel putin la preturile acestea asa sta treaba). „Analistii” afirma ca s-au construit prea putin locuinte in Romania comparativ cu nivelul milioanelor de locuinte de care am avea nevoie. Statisticile spun insa ca din ’89 incoace s-au construit 619 222 locuinte. Sa demontam deci mitul conform caruia am avea nevoie de milioane de locuinte din Romania: din cate stiu eu sunt doar vreo 4 milioane de contribuabili activi pentru ca restul sunt batrani, copii si someri (putini in ziua de astazi totusi). Batranii si copii au deja o casa deci nu au nevoie de o alta asa ca ne vom limita la cei 4 milioane de contribuabili. Cea mai mare parte din ei vor mosteni  (daca nu au facut-o deja) locuinte de la batrani  – parinti, bunici, etc. pentru ca nu e asa? suntem o natie de proprietari:d. Sporul natural in Romania este in negativ  deci populatia scade ca si numar fara sa mai vorbim ce cei care continua sa plece in afara: raman deci tot mai multe locuinte pentru cei din tara. Numarul locuintelor este in crestere pentru ca  nu am auzit inca de prabusiri de blocuri si inundatii care sa distruga o cifra apreciabila de unitati locative, iar zilnic se predau chiar si si in situatia de criza noi si noi locuinte. Sa recapitulam pana acum: numarul locuintelor este in crestere, iar numarul viitorilor proprietari in  scadere. Este adevarat ca nu mai  vrem sa locuim in apartamentele intunecate din  vechile blocuri comuniste dar cea mai mare parte a locuintelor noi oare cum e? (vezi fenomenul Floresti). Nu putem insa generaliza: nu toate apartamentele vechi sunt intunecate si cel putin spatiul verde dintre blocurile comuniste este categoric mai mare pe cand la blocurile noi totul este atent „dramuit”. Cum Romania este in constructie poate vreti sa locuiti intr-un apartament modern dar afara sa fie santier timp de 10 ani. Oricum ar fi, constructiile de locuinte vor merge inainte pentru ca sunt un domeniu profitabil (este suficient un 20% d-nilor „developeri”) asa ca nu are rost sa mai batem apa in piua ca este o cerere imensa de acoperit: nu ne inmultim ca iepurii peste noapte, romanii plecati in afara nu vor da navala prea curand in tara de bine ce este aici si nici blocurile nu se prabusesc peste noi (cu unele exceptii). Dar daca d-nii constructori binevoiesc sa ne ofere asa un milion de locuinte grupate in ansambluri bine inchegate, cu drumuri asfaltate, locuri de parcare, parcuri, gardinite, magazine, sali de sport, cabinete medicale, biserici, institutii publice la preturi decente (pt. Cluj un 5-700 euro/mp e ok) atunci acceptam. Nu-i asa?  Si chiar de am avea nevoie de milioanele de locuinte care  ne sunt bagate pe gat, constructia lor se va intinde de-a lungul catorva decenii cel putin ca sa nu mai vorbim de banii care ar trebui platiti pentru ele. De cate sute de masini de tiparit bani am avea nevoie (ar trebui sa mearga si non stop)? Cred ca am scris suficient  de inteligibil ca sa va dati seama cat de aberanta e „problema” imobiliara din Romania.

Numai ca domeniul imobiliarelor a avut parte de o influentarea si manipularea puternica a pietei. „Specialistii”, mass-media, bancile, comentatorii, agentii, toata lumea vuia ca un ocean sa cumperi acum, pe loc ca maine va fi mai scump..ca la anul pretul va fi dublu…ca vei ramane pe drumuri…ca vei fi un looser etc. Si intr-adevar au fost generalizate cazurile in primii ani de crestere cand preturile se dublau de la an la an si chiar mai mult, iar in anii urmatori manipularea a fost floare la ureche: existau antecedentele cu scumpiri. Nu a mai contat ca preturile terenurilor si alea materialelor de constrcutii au explodat datorita numai si numai cererii si nu a localizarii de vis sau a costurilor de productie. Profiturile au fost uriase si pentru proprietarii de terenuri si pentru samsari si pentru „developeri” si pentru producatori si pentru banci. Cine a platit aceste profituri uriase? Iarasi noi si cei mai multi cu rate la banci pe o viata de om. Foarte multi au fost luati de val si nu au facut niste socoteli minime: care e costul real de contructie, teren, etc. Daca ai fi facut, fie te-ai fi apucat de o casa pe langa oras fie ai fi asteptat sa treaca valul.

Mai sunt unii care spun ca: deh, romanul vrea sa fie proprietar! Da care este problema? Uite ca englezul nu tine neaparat sa fie si totusi in 5 ani isi permite sa ia un apartament de 2-3 camere cu salariul net. De ce a trebuit sa avem noi cu cel mai umflat balon din lume?  Si daca creditarea continua  am fi ajuns pe Luna cu balonul. Pentru ca mie mi se ca suntem recordmeni absoluti comparand preturile cu puterea de cumparare. Americanii sunt mici copii.

Momentan preturile se calmeaza dar nu ma pot opri sa nu ma enervez cand aud pe cate unul care zice : ” bah, preturile au scazut ca nu se dau credite!” Consider creditarea foarte periculoasa, iar cei ce vor apela la ea in perioada urmatoare isi vor sapa singuri groapa. Asta pentru ca va mentine artificial preturile exagerat de mari, iar piata va invinge in cele din urma si preturile vor suferi o prabusire catastrofica si nu ce vedeti acum.

Oare cat credeti ca pot indura milioane de oameni sa plateasca rate pentru casa pana la sfarsitul vietii? Exista vreo generatie in lumea intreaga care a terminat de platit rate nesimtite timp  de 30 de ani pentru locuinte supraveluate si o duce bine? NU exista nici macar vreo generatie care sa fi trecut prin asa ceva si sa o duca rau, nu bine.  Cred ca acesta ar trebui sa fie un material foarte interesant de studiat de catre sociologi pentru ca ce se intampla azi pe mapamond cand milioane de oameni nu isi pot plati ratele este ca o picatura intr-un pahar cu apa. Si cu toate acestea, picatura a pornit o furtuna in toata regula care nu prea poate fi controlata. Pentru ca adevarata pizatura a fost supraevaluarea imobiliara si apoi sofisticarea de neinteles a instrumentelor financiare care s-au cladit pe fundamentul imobiliar. Dar daca ne-am fi afundat toti in genul acesta de rate pe zeci de ani? What then? Probabil ca am fi devoluat cateva sute de ani din punct de vedereal modului de organizare  si functionare a societatii.

Nu trebuie sa fiti savanti ca sa va dati seama ca orice e supraevaluat nu trebuie cumparat. Solutii? Chiriile abia au inceput sa scada, nu desconsiderati viata la tara, nu desconsiderati solutia construirii unei case de 100 mp in apropierea unui oras daca sunteti city addicted. Dintre toate, cel mai rau este sa deveniti sclavi pentru un produs de care nici macar nu veti putea sa va bucurati pentru ca nu veti avea timp: va trebui sa munciti pentru el. Iar cand va decideti sa faceti pasul ganditi-va foarte bine la nevoile voastre si la ce vreti sa faceti in viata.

P.S.