Despre banci si credite


Despre ultima inovatie in materie de imobiliare a guvernantilor nu pot spune decat ca m-a socat si ca sper sa fie doar o poanta de 1 aprilie. Era de prevazut faptul ca imobiliarii implicati mai mult sau mai putin direct in politic vor face „lobby” pentru a marca un exit profitabil din afaceri insa  gluma se ingroasa.

Cum este posibil ca toate afacerile mici si mijlocii sa fie stranse cu usa prin tot felul de metode in perioada aceasta, iar bancilor sa le fie asigurat riscul in proportie de 80%…….de fapt este asigurat 100% pentru ca nu va fi greu sa vinzi un apartament la o valoare infima pentru a-ti asigura pierderea de 20%.

Pe langa faptul ca bancile nu platesc TVA, ca acorda cu titlu de imprumuturi bani care de fapt nu exista , ca marcheaza profituri imense in RO, li se mai si garanteaza de catre stat (de catre NOI) orice risc. Putem fi asa de idioti incat sa acceptam ca bancherii sa marcheze profitui pe spinarea noastra cu garantia noastra. Hmmm! Se pare ca prostia nu are limite.

Eu unul ma declar total impotriva. Despre implicatiile adoptarii unei asemenea decizii asupra  constructorilor, bancilor, cumparatorilor s-a vorbit si comentat deja foart mult insa logica e cat se poate de simpla:  sa garantam profiturile bancilor din banii nostri. Sincer, nu am mai auzit nicaieri in lume despre o afacere atat de profitabila si fara riscuri sau batai de cap.

Miliardul de euro disponibil ar putea fi mult mai bine folosit pentru subventionarea/garantarea activitatilor de productie din agricultura si alte sectoare aflate la pamant.

Sper ca si altii sa ia atitudine  si ca spiritul civic inca exista.

Mai jos este preluat un text de pe Trenduri economice, cu care sunt de acord si va recomand sa-l dati mai departe:

„Iată că ceea ce estimam, începe să se întâmple. Profitând de cota de piaţă pe care o au, bancherii străini(în frunte cu austriecii, evident!) încep să ceară imperativ bani statului român. Asta în condiţiile în care instituţiile pe care le conduc sunt pur particulare, iar în luarea deciziilor lor de business nu a fost consultat sub nicio formă statul român(iar pe tine, în calitate de contribuabil, în mod sigur nu te-au consultat). Şi, în mod sigur, acţionarii acestor instituţii nu s-au gândit nicio clipă atunci când băncile dumnealor duduiau să împartă dividendele cu cineva.

Declaraţiile pe care le fac aceşti băieţi deştepţi ai finanţelor sunt halucinante. Herbert Stepic(CEO Reiffeisen International) a şi propus o sumă: „Pentru rezolvarea problemelor de lichiditate de pe piaţa românească estimez că ar fi suficient un pachet de 5 miliarde de euro, care poate fi discutat cu Bruxelles-ul„(cf. Ziarul Financiar şi Hotnews). În acelaşi ton, Răsvan Radu(preşedinte executiv al Unicredit Ţiriac Bank) spune: „Băncile din România au acţionari străini, dar sunt bănci româneşti pentru că finanţează economia României şi nu a altor ţări, pentru că lucreză cu angajaţi români şi contribuie la creşterea economică şi mi se pare normal să fie susţinute în caz de nevoie”(Ziarul Financiar). Cireaşa de pe tort aparţine lui Steven van Groningen(preşedinte Raiffeisen Bank Romania): „Este o greşeală să se spună <<>>. (…) Cu toţii am contribuit la situaţia de azi, inclusiv BNR, prin măsurile de reglementare şi nu se poate spune că este doar vina băncilor străine”.

Mai mai că mă apucă plânsul. Din declaraţiile respectivilor „neprihăniţi” rezultă clar că ei, bieţii, nu s-ar fi aflat în situaţia asta dacă noi nu am fi existat. Au uitat oare domniile lor cum se priveau superior când mai apărea câte un nebun care le spunea că trebuie încetinită creditarea? Au uitat cine sunt principalii vinovaţi pentru bula imobiliară şi pentru creşterea isterică a consumului? Se pare că au memoria scurtă din moment ce acum vin pe un ton ultimativ trântindu-ne în faţă cota lor de piaţă şi ameninţându-ne cu probleme pe care le-ar putea avea economia noastră. Dincolo de acest şantaj este clar vorba de disperare. Însă oricât de mare le-ar fi disperare, nu cred că un contribuabil onest trebuie să plătească pentru că o bancă a finanţat construcţia unor complexe rezidenţiale care nu se mai vând. Sau pentru faptul că un amărât, ameţit de experţii financiaro-imobiliari, a plătit pe o garsonieră cât pentru un apartament cu 3 camere. Ca în orice business este vorba de asumarea riscului, iar cei care nu au fost capabili să-l evalueze corect trebuie să plătească. Nu cred că eu sau tu suntem vinovaţi pentru că o bancă a îndopat un individ cu zeci de produse de creditare, unul mai riscant decât celălalt. Dacă respectivul individ nu-şi plăteşte datoria este o problemă strict între el şi bancă, nu trebuie să intervină statul pentru acoperirea pierderii. Parcă asta e economia de piaţă, nu-i aşa domnilor bancheri? Sau economie de piaţă e numai când trebuie luat profitul, iar când sunt probleme trebuie să fim flexibili şi înţelegători?

Din păcate, în perioada imediat următoare vom asista la campanii impresionante de lobby, vor apărea analişti isteţi care să ne explice cât de multe avem de câştigat dacă vom acoperi găurile băncilor. Cât de frumos va fi dacă ne vom îmbăta cu apă rece şi vom accepta să ştergem toată prostia lor cu buretele nostru de euro. Şi, pentru a fi credibili, probabil vor apela ca şi până acum la figuri politice anoste din ţările lor de baştină care vor face vizite de curtoazie în anemica noastră ţară pentru a ne arăta unde e adevărul.

Acum trebuie să fim mai lucizi ca oricând şi să nu cădem în capcană. Nimeni nu ne poate garanta că Austria nu va fi „următoarea Islandă”(crede cineva că garantarea integrală a depozitelor din băncile austriece este altceva decât un slogan?), la fel cum e clar că dinspre Italia nu poate veni nimic bun atât timp cât la putere se află o figură politică dubioasă şi rudimentară. E timpul ca statul român să arate că e puternic şi să nu cadă pradă unor şantaje ieftine. Dacă sunt bănci cu probleme înseamnă că BNR trebuie să le pună sub supraveghere, iar dacă treaba nu merge, trebuie să se aplice legea(faliment sau naţionalizare, că tot e la modă)! Aşa cum am mai spus, nu trebuie repetată greşeala americană! Decât să se cheltuiască inutil bani pentru acoperirea unor găuri financiare mai bine se face un fond de creditare a economiei. Cu banii acestui fond poate fi creditată economia prin intermediul băncilor de stat, iar atunci efectele crizei vor fi atenuate.

Ştiu că trenduri.blogspot.com este un blog mic, care se adresează unui segment extrem de îngust, dar cred cu tărie că acum trebuie făcut ceva pentru împiedicarea unei prostii din partea autorităţilor. Aşa că vă îndemn în primul rând să vă exprimaţi opiniile prin comentarii la acest text şi, dacă aveţi un site, să promovaţi acest articol(fie printr-un link, fie prin copierea integrală a conţinutului său). Cu toate că nu prea sunt adeptul acţiunilor de acest gen, cred că putem face ceva pentru stoparea unui dezastru.

Haideti sa vorbim si despre banci si rolul lor pe piata imobiliara. Suntem in plina criza financiara ale carei victime au cazut in primul rand bancile americane de investitii (au si ei baietii lor destepti), au urmat cele  europene si cine stie ce va mai urma. Dar nu lor le plang de mila pentru ca directorii au dat dovada de o lacomie iesita din comun, iar actionarii de aceeasi doza la care se adauga si prostia. De fapt cred ca ar trebui sa fie o lectie de viata pentru toata lumea aceasta criza financiara si imobiliara: nimic din ce aduce profituri imense nu este facut sa dureze. Ma contrazice careva?

Asadar, sa vedem cum functioneaza acordarea de credite ipotecare/imobiliare in Romania. Nu sunt specialist in domeniu dar am ajuns la cateva concluzii: prima ar fi ca bancile din Romania sunt printre cele mai profitabile din Europa. Why that?  Pentru ca profita din plin de faptul ca suntem naivi, de faptul ca nu reactionam in momentul in care suntem furati, de faptul ca nu exista o institutie si o legislatie puternica care sa protejeze consumatorul si  pentru ca nu protestam. Astfel un imprumut ipotecar obtinut in Franta de catre un client BRD sau in Austria de catre un client ERSTE (BCR) este mult mai ieftin decat acelasi imprumut obtinut in aceeasi suma in Romania.

Cei care s-au interesat de contractarea unui credit stiu despre ce vorbesc, iar cei care lucreaza in banci stiu cat de bine sa evite raspunsurile chiar si la intrebarile directe ale clientilor. Sa zicem ca mergem la banca sa ne interesam de un credit, spunem ce venituri avem, ni se face un calcul rapid si ni se spune cat putem obtine. Personal, nu stiu sa existe credite cu dobanda fixa pe toata durata unui imprumut ipotecar asa ca ne vom stresa cel mai mult cu variatia dobanzii. Aceasta variatie se face in functie de:

  1. EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) ce reprezinta rata dobanzii la creditele in EUR, practicata intre principalele banci europene. Ratele si graficul cu evolutia le puteti afla aici.
  2. LIBOR (London InterBank Offered Rate) reprezinta rata dobanzii la creditele in USD, practicata de bancile de pe piata interbancara londoneza .
  3. BUBOR -rata medie a dobanzii pentru creditele in lei acordate pe piata interbancara (vezi istoric rate)

Fiecare banca isi stabileste periodicitatea cu care se raporteaza la acesti indici, cele mai folosite perioade fiind de 3M (3 luni) si 6M (6 luni)

Campaniile agresive ale bancilor ne dau pe spate insa: dobanda este de 6.5% pe an, fixa in primii doi ani, iar apoi variabila: DAE (Dobanda Anuala Efectiva) – 8%. Facem cateva calcule rapide si socotim ca o dobanda de 8% pe toata durata contractului  este OK (ca doar DAE este dobanda totala dupa cate ni s-a tot spus). Numai ca DAE este calculata de cele mai multe ori pentru primul an (doi ani) dupa care se adauga comisioane si taxe care vor creste astfel DAE initial. V-ati prins? Urmatorul pas va fi sa intrebam ce comisioane si taxe se percep ceea ce este usor de facut dar greu de aflat raspunsul. Se intampla de multe ori ca ofiterul de credite sa spuna ca exista doar un comision sau cel mult doua, ca dobanda va creste dupa perioada initiala dar nu foarte mult, ca oferta este foarte buna, ca nu vor mai aparea comisioane pe parcurs etc. Cu alte cuvinte se  minte prin omisiune. Are si el niste targeturi de vanzari oameni buni…asa a fost dresat sa faca, asta e meseria lui, sa atraga clienti. Lumea uita de cele mai multe ori ca el este un vanzator, ca vinde un produs depe urma caruia banca face profituri uriase.

Oameni buni! NU aruncati cu banii!!! Nu uitati ca este o vanzare, vi se vinde un produs (bancar de data aceasta si foarte scump) este o negociere…ba este chiar negocierea vietii voastre. Adica cand va duceti la piata sa cumparati zarzavat, va negociati pentru doi lei dar la banca nu puteti? Credeti-ma ca la banca puteti obtine un credit de o dobanda de 0.5% pe an mai mica daca va luati in serios rolul de negociator. Pai oameni buni, agentiile imobiliare au contracte cu bancile pentru ca in cazul in care le trimit clienti pentru creditare (indiferent de numar) primesc comision de 1-1.5% pentru asta? Brokerii de credite la fel. Totul se negociaza mai ales cand va indatorati pe 30 de ani. Aveti de gand sa platiti cu 20 de euro/luna mai mult timp de 30 de ani pentru ca d-soara ofiter de credite v-a zambit frumos cand ati semnat contractul?

Cum fac bancile din Romania profituri imense fata de bancile-mama din afara? Fura cate putin de la cat mai multi! CUM? Pentru ca fac niste statistici periodic asupra numarului de reclamatii la Protectia Consumatorului si  a litigiilor din tribunale referitoare la contractele de creditare. Stiti care sunt rezultatele? Cazurile de reclamatii si litigii sunt infime!!!! Asta pentru ca suntem comozi, pentru ca consideram ca nu are rost sa ne judecam pentru cateva zeci de euro, pentru ca ne complacem , pentru ca nu avem timp etc.   Bancile nu vor aplica legea daca noi nu le fortam sa o faca si nimeni nu poate face asta in locul nostru. Statul, oricat de bine ar legifera, nu poate da in locul tau banca in judecata pentru ca ti-a majorat dobanda abuziv.

Totusi statul are o legislatie pe care bancile desi o cunosc nu o aplica. Voi o cunoasteti?

  1. Legea 190/1999,  Art. 8 prevede ca: „Cu cel putin 10 zile inainte de semnarea contractului de credit ipotecar imprumutatorul va pune la dispozitie imprumutatului o oferta scrisa care va cuprinde toate conditiile contractului, precum si termenul de valabilitate a acestuia” – fortati bancile sa va dea contractul sa-l cititi acasa!!! Aceeasi prevedere apare si in art. 8 al Legii nr 34 din 1 martie 2006.
  2. Art. 14: c) modificarea ratei dobanzii trebuie comunicata imprumutatului cel mai tarziu la data aplicarii noii rate” – asadar trebuie sa fiti anuntati dinainte si nu sa va treziti direct cu rata marita.
  3. Art.15: „in sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente intocmirii dosarului si constituirii ipotecii”, asadar comisionul de acordare a creditului (de cca. 2%) este considerat ilegal potrivit juristilor.
  4. Legea nr.193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori:
  5. Art. 4. (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

Cu privire la brokerii de credite, sfatul meu este acelasi ca si in cazul unei agentii imobiliare: mergeti pe recomandari si lucrati cu profesionisti care va inspira incredere. Ei va pot scuti de multa alergatura pe la diverse banci si va pot alcatui dosarul insa au si ei targetele lor de vanzari. Nu stiu cati sunt dispusi sa negocieze pentru Dvs. o rata mai mica a dobanzii avand in vedere ca banca deja trebuie sa le ofere un comision de 1-1.5% din suma toatala. Cititi pe forumuri despre pataniile altora sa nu ajungeti ca Stan Patitu’, cercetati pentru ca oricum nu sunt  mai mult de 7-8 banci importante; daca alocati o ora pentru fiecare vizita preliminara nu cred ca poate fi considerat timp pierdut.

Previziuni ale urmarilor crizei financiare: categoric bancilor le este mult mai greu sa atraga clienti noi  in perioada actuala (unele dintre ele nici nu vor asta momentan pentru ca nu au cu ce). Acest lucru determina deja cresterea dobanzilor pentru clientii vechi pentru a mentine rata profitului.

Ce este de facut?  Cei care au deja credite sa fie foarte atenti la majorarea dobanzilor, iar in cazul in care contractele nu sunt respectate sa nu sfieasca sa anunte OPC-ul si sa dea in judecata bancile. Doar vazand procentajul crescut al acestor actiuni, d-nii directori cu pantofi stralucitori si masini sclipitoare vor fi fortati sa isi reduca marjele nesimtite de profit. Cat despre viitorii clienti  „sclavi moderni” ai acestor institutii imi repet sfaturile pentru voi:

  • puneti orice intrebari va trec prin cap legate de credite ofiterului bancar, cereti raspunsuri clare de la acesta;
  • cereti contractulde credit pentru a il studia acasa asa cum va permite legea
  • NEGOCIATI rata dobanzii!!!

Ambelor categorii va doresc Succes!

P.S.